"Copilul-cometă”

Sursa foto: http://stardust.jpl.nasa.gov/images/science/num2.jpg
Înainte să devenim părinți ni se creează așa, o imagine idealistă sau înfricoșătoare a copilului. Fie e o păpușică simpatică ce doarme mult, nu plânge, mănâncă și nici nu simți că există, fie e sabotorul venit pe lume doar ca să-ți distrugă viața și să se asigure că nu vei mai dormi vreodată (glumesc).

Ei bine, copiii sunt de multe tipuri și cei pe care îi avem nu se pot încadra într-un stereotip. Oricât de greu ar părea de imaginat, ei chiar nu seamănă deloc unul cu altul! Sunt total atipici ca bebeluși! Pot fi, cum spune Alfie (Kohn), ca ”peștii tropicali”, nici nu le simți prezența (aceste cazuri, însă, sunt foarte rare). Pot fi ”înlocuitori pentru sirena de pompieri”. Pot contemplativi. Pot fi și sunt într-o mulțime de feluri minunate! 

De cele mai multe ori bebelușii se exprimă așa cum știu mai bine - prin plâns. Ei, dacă bebelușii sunt atipici și nu pot fi încadrați într-o categorie, pe măsură ce cresc, însă, se pune foarte mult asupra lor amprenta părinților, prin educație. Așadar, copiii pot fi încadrați în mari grupe generalizate, în funcție de adaptarea lor la normele sociale ale educației. Din punctul meu de vedere, cam în jurul vârstei de 1 an copilul este deja o îmbinare a personalității pe care o conturează și a educației primite. 

Acum nu voi vorbi despre copiii contemplativi, care ar studia mult timp ce se întâmplă în jurul lor și sunt foarte liniștiți. Nici despre copiii hiperenergici, expansivi și exuberanți. Vă voi vorbi despre ceea ce am numit ”copilul-cometă” (nu știam cum altfel sa îl caracterizez pe Copil).

Ce și, mai ales, cine este ”copilul-cometă”?

Este un copil care trăiește intens lumea înconjurătoare. Înainte de a trece prin alte filtre, el simte. E ca o cutie de rezonanță în care ce e în jur, emotional, se multiplică. Este o forță ce creează și distruge.

E copilul copleșit sub povara trăirilor și fascinat de pulsul inteior al lumii. 

E copilul care poate fi, în același timp, timid, retras și, deodată, debordant. 

Este copilul născut să conducă și să simtă. E un lider al inimii, ce copleșește rațiunea. 

Este, de cele mai multe ori, foarte inteligent și capabil să înțeleagă mult peste ce i se spune. Fiindcă nu-i atent la cuvinte explicit, ci la trăiri. 

E copilul teatral, pentru care viața e o scenă și și-o trăiește la cote maxime. 

E copilul care poate sta ore concentrat într-o activitate ce-l implică emoțional la un nivel ce-i satisface nevoia de conectare.

E copilul aparent ”dependent de părinți”, ce are nevoie de confirmarea ca cineva, acolo, aproape, e pregătit să-l iubească orice s-ar întâmpla. Și se avântă în explorări.

Cum crești un ”copil-cometă”?

Provocarea cea mare este să îl ajutț să își recunoască sentimentele și să depășească situațiile ce-l copleșesc. E copilul care are o foarte mare nevoie de libertate și poate deveni anxios numai dacă inchizi ușa camerei. Orice îngrădire fizică pe care nu o înțelege și nu o acceptă îi impune un ”blocaj” emoțional. 

E copilul care caută, în același timp, singurătatea și prezența ta, vrea să știe că ești acolo.

E copilul care are nevoie de ”împământare” și de foarte multă iubire.

Foarte greu se încadrează în tiparele ideologice ale sistemului educațional clasic, simțindu-se privat de libertatea ce-i oferă trăirile intense de care are nevoie. Iubește ordinea pe care o găsește el logică (și simte nevoia să reinventeze roata, oricât de enervant ar fi pentru cei din jur :) ). 

Ce adult ajunge un ”copil-cometă”?

Ca adult, ”copilul-cometă” va fi foarte dedicat proiectelor sale, foarte implicat emoțional în pulsul vieții și dedicat relațiilor inter-umane. El va da totul, cu riscul de a pierde totul! Din păcate însă, reversul medaliei este riscul mare de stres și depresie. Are nevoie de o ancoră la care să se poată raporta. Partea bună e ca va simți viața intens. Partea rea e ca va simți viața intens.

În concluzie, ”copilul-cometă” e, cum îi spune și simbolistica - un astru ceresc ce arde intens și dispare. E viata plină, dramatică, teatrală, intensă, autentică și adevarată. E iubirea aceea pe care o înțelegi din priviri și pe care o poți comunica dincolo de timp și spațiu. E Continuum-ul ființei primordiale ce răzbate ca stânca dintre valuri, parțial conectat cu societatea și intens conectat cu trăirile ei. E neadaptatul la constrângeri și luptătorul pentru emoții.

Voi aveți ”copii-cometă”? Daca da, cum interacționați cu ei? Ce provocări implică?


Aștept cu nerabdare răspunsurile voastre :)

Cu drag,

Mama de Copil-cometă 

Când a devenit alăptarea indecentă - 80 picturi celebre

Leonardo da Vinci Madonna cu puncul
De când avem Copil ne preocupăm și noi mai mult de informarea privind un stil de viață cât de cât sănătos: ce mâncăm, ce detergenți folosim, cât timp petrecem în natură, cum ne jucăm, cât sport facem, etc. Bine, de cele mai multe ori rămânem cu cititul, pusul în practică e mai greu :)

Săptămâna Internațională a Alăptării

Poate cea mai importantă decizie de familie privind alimentația primilor ani ai lui Copil a fost alăptarea. Ca multe mămici, am trecut prin numeroase încercări, însă n-am renunțat. Laptele matern este hrană pentru trup și pentru suflet (voi nu va pupăciți copiii și-i drăgălășiți când stau la sân?) 

Așa am ajuns să aflu că anual se organizează Săptămâna Internațională a Alăptării. Tema anului 2015 este ”Alăptează și muncește - este posibil!”, iar perioada de desfășurare este 1-7 august. Evenimente de informare și privind importanța alăptării se desfășoară în mai multe orașe din țară București, Timișoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Sinaia, Tărgu-Jiu. Mai multe informații găsiți aici și aici.

Pozeeee!

M-a cuprins dragul așa că mi-am luat avânt și am început navigarea pe Google. Voiam o poză care să reflecte sentimentele mele față de alăptare - iubire, căldură, apropiere, ce mai, tot ce-i mai frumos pe lume! Ce-am găsit m-a surprins! Internetul e plin de poze superbe! Picturi ale artiștilor celebrii, adevărate opere de artă, ode închinate alăptării. Nu știam ce să aleg! Am remarcat însă un lucru - majoritatea imaginilor erau vechi, clasice, foarte puține relativ moderne. Așa că am început căutările:

De ce abundența de picturi ce reprezintă alăptarea?

N-a fost o mișcare pro-alăptare care a racolat pictorii celebrii ai vremurilor, nici vorbă! Artiștii pictează viața, așa cum o văd la tot pasul, așa cum o trăiesc. Dintotdeauna copilul a fost hrănit la sânul mamei, așa că era firesc să transpună pe pânză realitatea specifică vremii. 

Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rubens, Ghilberti, Botticelli, Fouquet, Rembrandt și mulți alți artiști au surprins în operele lor momentul magic al alăptării. Scenele sunt clasice, de familie, din viața de zi cu zi, atât ale oamenilor de rînd, cât și ale clasei sociale înalte sau religioase, reprezentînd Fecioara cu Pruncul. De altfel, tema Maicii Domnului alăpând este des întălnită. 

A reprezenta normalul vieții pe pereții bisericilor și catedralelor era ceva așteptat, cerut chiar de societatea vremurilor. Lega, într-un fel, umanitatea de divinitate, aceasta din urmă devenind palpabilă și mai ușor de înțeles. De aceea nu era nimic imoral într-o scenă a alăptării, cu sânul (ușor) dezgolit și, de cele mai multe ori, copilul dezbrăcat. Sunt frumos reprezentați copii de vârste diferite, din clase sociale diferite, hrăniți acolo unde aveau nevoie - acasă, afară, la joacă, în locuri publice, etc. 

Când a devenit alăptarea indecentă?

Cantitatea de reprezentări artistice ale mamelor ce-și hrănesc la sân bebelușii începe să scadă treptat după secolul IX. Printre artiștii relativ moderni celebrii care au elogiat alăptarea se numără Cezanne, Van Gogh și Picasso. 

Treptat, alăptarea ajunge, din normalitatea pictată pe pereții bisericilor renascentiste în expunerea indecentă și sexuală a modernității. În mai puțin de 300 de ani omenirea a uitat ce știa să facă de mii de ani - să hrănească bebelușul direct de la mamă.

Cam aceasta e concepția contemporană privind alăptarea:
Sursa foto: http://blogs.trb.com/features/family/parenting/blog/horsey-cartoon.jpg

Ce a produs schimbarea de mentalitate?

Până în secolul IX mamele își alăptau copiii și majoritatea se descurcau fără probleme, având suportul familei și învâțănd de la mamele lor, bunici, alte femei din jur. În rarele cazuri în care nu-ți puteau hrăni bebelușii, erau angajate femei - mulgătoare sau alăptătoare - pentru a le asigura hrana necesară până începeau diversificarea. Copiii erau alăptați la cerere, până la autoînțărcare (în jurul vârstei de 4 ani). 

În 1867, Justus von Liebig creează prima formulă de lapte comercială pentru bebeluși. Succesul lui pe piață a atras atenția competitorilor- Mellin's Food, Ridger's Food For Infants și Nestle Milk. La începutul secolului XX apare laptele praf, înlocuind, treptat, formula lichidă pentru bebeluși. Prețul scăzut al produsului, recomandările medicale excesive (unele mărci de lapte praf puteau fi cumpărate doar de la doctori/cabinete medicale/farmacii), propaganda media intensă au dus la o explozie a cererii de formulă comercială. 

Până în 1950 aproximativ 50% din copiii din Statele Unite erau hrăniți cu formulă. Procentul crește la 75% la începutul anilor 1970. Spre sfârșitul anilor 1980 se introduce formula ”follow-up”, pentru copii până în 2 ani. 

În prezent, formulele comerciale pentru bebeluși reprezintă cel mai mare segment al alimentației copiilor.

Vă vine să credeți că în mai puțin de 100 de ani s-a schimbat complet percepția privind alimentația copiilor?

Alăptarea în prezent

Începând cu anii 1980, OMS (Orgaizația Mondială a Sănătății), CDC (Center of Disease Control) și alte instituții de marcă ale sănătății au demarat campanii de promovare a alăptării. S-a creat astfel International Code of Marketing of Breast-Milk Substitutes și a fost impus tuturor producătorilor de formule pentru copii și bebeluși. În colaborare cu UNICEF s-au lansat proiectul Spitalul - Prieten al copilului - prin care bebelușii au fost aduși lângă mame după naștere.

În paralel cu instuțiile de sănătate publică au apărut organizații non-guvernamentale ce susțin și promovează alăptarea:
- numeroase grupuri de sprijin naționale și locale, în cadrul comunităților.

Alăptarea în artă

Revenind la motivul pentru care am început postarea, vă invit să vă delectați cu un vernisaj virtual - un fel de ”La mulți ani” pentru mămicile din toată lumea!

Sursele fotografiilor și ale informațiilor din articol:
- https://en.wikipedia.org/wiki/Infant_formula
- http://www.ilca.org/i4a/pages/index.cfm?pageid=3306
- http://www.waba.org.my/
- http://worldbreastfeedingweek.org/
- http://www.llli.org/
- https://www.pinterest.com/moonqueen02/breastfeeding-is-amazing-art-and-media/
- https://www.pinterest.com/wildemom07/breastfeeding-art/
- http://www.art-breastfeeding.com/rel2/sf2-es.htm
- http://mamasmilknochaser.com/2014/01/06/art/
- http://www.cotidianul.ro/amazoane-pacatoase-seducatoare-sau-victime-176347/
- poze la liber pe google